1870 Încep construcţiile pentru un ansamblu de 18 clădiri fortificate împrejurul Bucureştiului, între care şi fortul 13 Jilava.

1907 La Jilava sunt aduşi primii deţinuţi, provenind din ţărănimea răsculată. Ulterior, fortul a intrat în subordinea Statului major al Armatei, devenind închisoare militară.

1921 Sunt aduşi primii deţinuţi politic, membri ai Partidului Comunist Român.

1924 Ca urmare a scoaterii în afara legii a acestei grupări politice, numărul comuniştilor arestaţi şi depuşi la Jilava creşte considerabil.

1933 Are loc greva de la atelierele CFR Griviţa. Gheorghe Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Alexandru Drăghici şi Gheorghe Vasilichi, artizanii acestui eveniment, sunt arestaţi şi închişi în fortul 13.

1940 Şeful Serviciilor secrete, Mihail Moruzov, directorul Siguranţei Statului, Nicky Ştefănescu, ministrul de Justiţiem Victor Iamandi şi alţi 61 de contestatari ai Mişcării Legionare sunt asasinaţi de către o echipă de legionari în noaptea de 25/26 Noiembrie, în replică la uciderea, de către autorităţile carliste, a lui Corneliu Zelea Codreanu şi celor din grupurile Nicadorilor şi Decemvirilor.

1941 În urma rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie, o parte din membrii Mişcării sunt arestaţi şi închişi la Jilava.

1946 Mareşalul Ion Antonescu, fost Conducător al Statului, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu și Radu Lecca sunt executaţi în Valea Piersicilor.

1948 Ministerul de Interne preia Jilava, pe care o transformă în penitenciar civil. Sunt aduşi atât deţinuţi de drept comun, cât şi deţinuţi cu pedepse date pe criterii politice. Din acest an, Jilava devine închisoare de tranzit şi de triere pentru cei judecaţi ori condamnaţi politic.

1949 La conducerea penitenciarului vine Nicolae Moromete. Acesta aplică un regim dur şi abuziv deţinuţilor politic, sistând o mare parte din drepturile acestora şi contribuind la pierderea sănătăţii şi chiar a vieţii unora dintre deţinuţi.

1952 Moromete este anchetat pentru abuzurile de la Jilava şi înlocuit din funcţia de conducere a penitenciarului.

1958 Este amenajată o secţie specială de izolare numită Casmica, un corp separat de celular, având 5 celule de câte 4 locuri, fără ferestre și cu temperaturi foarte scăzute. Membrii lotului Valeriu Negulescu (al treilea proces legat de fenomenul Pitești) sunt depuși aici pentru a fi exterminaţi.

1964 În urma Amnistiei generale sunt eliberaţi ultimii deţinuţi politic. Jilava devine penitenciar pentru infractori de drept comun, recidivişti, evadaţi etc.

1973 Este amenajat , în cadrul penitenciarului, Centrul de primire-Repartizare pentru minori şi Penitenciarul pentru minori.

1977 Se înfiinţează spitalul penitenciar Jilava.

1979 Gheorghe Calciu Dumitreasa este închis la Jilava, fiind astfel unul dintre puţinele cazuri de detenţie politică post-amnistie.

1989 În perioada manifestaţiilor revoluţionare din capitală, 63 de persoane sunt reţinute în fortul 13, într-o celulă de 15m² .

După instaurarea Statului Naţional-Legionar în septembrie 1940, la Jilava au fost închişi membri importanţi ai regimului lui Carol al II-lea. 64 dintre aceştia au fost executaţi în noaptea de 25/26 noiembrie, ca răzbunare împotriva măsurilor pe care le luaseră împotriva Gărzii de Fier. În aceeaşi noapte, au fost dezgropate osemintele celor 14 lideri legionari asasinaţi în noaptea de 30/31 noiembrie 1938 şi îngropaţi în apropierea fortului. După ce în ianuarie 1941 Mişcarea Legionară a pierdut lupta pentru putere cu generalul Antonescu, o parte dintre cei acuzaţi de participare la rebeliunea legionară au fost aduşi la Jilava. De asemenea, în mai 1946, au fost încarceraţi acuzaţii din „lotul marilor criminali de război”. După pronunţarea sentinţelor, patru dintre aceştia au fost executaţi în Valea Piersicilor, pe 1 iunie 1946: mareşalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu (fost ministru de externe), Gheorghe Alexianu (guvernatorul Transnistriei între 1941 – 1944) şi generalul Constantin „Picky” Vasiliu.

La 1 aprilie 1948, închisoarea Jilava a trecut în subordinea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne, devenind unul dintre cele mai mari spaţii carcerale din România comunistă. Fortul 13 a fost utilizat atât ca închisoare de detenţie, cât şi ca centrul de transfer, aici fiind aduşi deţinuţii care urmau să fie judecaţi sau care urmau să fie trimişi spre un alt penitenciar. Astfel, majoritatea deţinuţilor politici dintre 1948 – 1964 a trecut prin Fortul 13 Jilava, acesta devenind şi o „bursă a informaţiilor” pe care noii veniţi le aduceau din libertate sau din celelalte închisori.

Condiţiile de detenţie din fortul 13 Jilava, în perioada 1948 – 1964, sunt descrise drept deosebit de dure de către foştii deţinuţi politici. Primirea se făcea în faţa porţii, iar deţinuţii erau obligaţi să treacă printr-un tunel cu gardieni care îi loveau cu bâte. Urma percheziţia, în care deţinutul trebuia să se dezbrace complet, iar hainele îi erau cercetate cu minuţiozitate, după care era trimis în celulă. În majoritatea cazurilor, celulele aveau două rânduri de paturi suprapuse (numite şi „priciuri”), aşezate la 40 cm, respectiv 120 cm faţă de podea, în care dormeau 2, 3 sau chiar 4 deţinuţi. Noii veniţi în cameră nu aveau loc pe pat, aşa că mai întâi se dormea „la şerpărie”, adică direct pe ciment, sub patul de jos, iar cu timpul „avansau” la primul şi, ulterior, la al doilea nivel. În cameră existau două tinete (butoaie de mari dimensiuni), aşezate în apropierea uşii. Prima tinetă avea apă curată, dar raţia a unui deţinut era de numai o cană de apă pe zi. A doua tinetă era pentru necesităţi, ceea ce făcea ca mirosul din cameră să fie greu suportabil. În anumite perioade, geamurile au fost acoperite cu obloane, ceea ce a contribuit şi mai mult la lipsa aerului, consemnându-se cazuri de asfixiere.

Ziua unui deţinut politic începea la ora 5, când se dădea trezirea, şi se termina la ora 22. În tot timpul zilei, deţinuţilor le era interzis să se întindă în pat sau să doarmă. Cum cărţile, hârtia sau instrumentele de scris erau interzise, cei întemniţaţi petreceau ziua mai ales purtând discuţii, iar unii dintre ei ţineau conferinţe, dădeau meditaţii celorlalţi (la limbi străine), povesteau diferite opere literare sau diverse momente din viaţa în libertate. Alimentaţia era total insuficientă. Masa de dimineaţă o constituia un terci de mălai. La prânz se dădea o „supă” cu câteva boabe de orez sau, uneori, cu resturi animaliere (copite, ochi, buze de miel sau vacă). Seara se mânca fiertură de orz decorticat, iar raţia zilnică de pâine abia depăşea 200 de grame.

Deţinuţii erau scoşi la plimbare o dată la două săptămâni, dar intervalul putea creşte sau scade în funcţie de evenimentele politice interne şi internaţionale. Ieşirea se făcea pe camere, pentru ca cei închişi să nu se întâlnească cu cei din altă încăpere. Durata medie a plimbării era de 15 minute, iar deţinuţii mergeau cu mâinile la spate şi cu capul plecat. De asemenea, asistenţa medicală era aproape inexistentă de vreme ce pentru dureri de dinţi sau sciatică, de exemplu, tratamentul consta în două aspirine. Dacă deţinutul era intelectual, fost membru al clerului sau al armatei ori al regimurilor de până în 1945, raţia se micşora şi mai mult. Exista, totuşi, o infirmerie, dar nu era întotdeauna accesibilă celor gravi bolnavi.

După eliberarea deţinuţilor politici în 1964, închisoarea fost utilizată numai pentru cei de drept comun, existând inclusiv o secţie pentru cei minori. În 1967 s-a înfiinţat o nouă secţie, cea pentru „deţinuţii înrăiţi şi recalcitranţi” din celelalte penitenciare din ţară. În anii `70, odată cu construirea actualului penitenciar, fortul a fost abandonat treptat. Un ultim episod în care celulele sale au fost utilizate pentru întemniţarea pe criterii politice a fost în decembrie 1989, când câteva zeci de bucureşteni au fost aduşi şi închişi într-una dintre camere Fortului 13 Jilava.

(sursă: Dumitru Lăcătuşu, Jilava, în Andrei Muraru (coord.), „Dicţionarul penitenciarelor din România comunistă: 1945 – 1967”, Polirom, Iaşi, 2008)

GODEA (IONESCU) MARIA
Cât timp aţi stat la Timişoara în închisoare?
Cred că un an şi ceva... nu mai ştiu sigur cât. Iar de-acolo ne-au dus la Piteşti. Acolo am stat puţin, pentru că trecuse perioada reeducărilor şi, de fapt, ei s-au ocupat la reeducări de studenţi, nu de noi, care eram, să zic aşa, pe lângă eroul principal, nu? De la Piteşti ne-au dus la Jilava. La Jilava când am intrat în celulă, o deţinută tocmai făcea o ...

Turul virtual al Fortului 13 Jilava